Indemnizatia de hrana in concediul de odihna sau concediu medical, intr-o institutie PUBLICA

 de Ioana Stoica  16 Ian. 2024  2708

---

"Suntem institutie publica finantata integral de la bugetul de stat si venim cu rugamintea sa ne sprijiniti in privinta acordarii indemnizatiei de hrana: daca aceasta se acorda pe perioada concediului de odihna si respectiv pe perioada concediului de boala pentru angajatii institutiei noastre. Care sunt situatiile cand nu se acorda aceasta indemnizatie?" Raspunsul specialistilor:

1. Potrivit art. 34 alin.(1) din Legea 153/2017, prevederile din actele normative referitoare la mutare, acordarea concediilor, cheltuieli de transport, cheltuieli cu cazarea si locuinta raman in vigoare.

Astfel, conform opiniei Ministerului Muncii si Solidaritatii Sociale, reglementarea concediului de odihna si a indemnizariei pentru concediul de odihna in sectorul bugetar este prevazuta de art. 150 din Codul muncii, art. 22 din OG 6/2007, art. 23 din OG 10/2008 si art. 7 din HG 250/1992.
 

In ceea ce priveste functionarii publici, facem mentiunea ca potrivit art. 22 alin. (5) si (7) din OG 6/2007, cu modificarile si completarile ulterioare, aceasta categorie de personal beneficiaza, pe perioada efectuarii concediului anual de odihna la care sunt indreptatiti conform legii, de o indemnizatie pentru concediul de odihna. La determinarea indemnizatiei de concediu de odihna se vor lua in calcul, pe langa salariul de baza, si sporurile de care beneficiaza, potrivit legii.
 

Celelalte prevederi ale Hotararii Guvernului 250/1992 privind concediul de odihna si alte concedii ale salariatilor din administratia publica, din regiile autonome cu specific deosebit si din unitatile bugetare, republicata, cu modificarile ulterioare, raman in vigoare.

La art. 7 (1) din hotararea sus-mentionata se prevede ca pe durata concediului de odihna, salariatii au dreptul la o indemnizatie calculata in raport cu numarul de zile de concediu inmultite cu media zilnica a salariului de baza, sporului de vechime si, dupa caz, indemnizatiei pentru functia de conducere, luate impreuna, corespunzatoare fiecarei luni calendaristice in care se efectueaza zilele de concediu de odihna.

Totodata, din analiza Legii 153/2017, cu modificarile si completarile ulterioare, se observa ca termenul de indemnizatii este utilizat separat de cel de spor, iar reglementarile sunt de asemenea diferite, pentru fiecare categorie de drept salarial in parte.

 

Astfel, potrivit acestui ultim act normativ, venitul salarial al personalului din sectorul bugetar cuprinde salariile de baza, soldele de functie/salariile de functie, soldele de grad/salariile gradului profesional detinut, gradatiile, soldele de comanda/salariile de comanda, indemnizatiile de incadrare, indemnizatiile lunare si, dupa caz, compensatiile, indemnizatiile, sporurile, majorarile, adaosurile, primele si premiile, precum si alte drepturi in bani si/sau in natura, corespunzatoare fiecarei categorii de personal din sectorul bugetar.

In considerarea celor expuse, desi strict formal, conform legislatiei specifice, indemnizatia de hrana nu poate fi considerata spor in sensul OG 6/2007 si al Legii 153/2017, tinand cont de prevederile art. 150 alin. (1) din Codul muncii, opinia conturata la nivelul Ministerului Muncii este in sensul ca acest drept salarial este inclus in baza de calcul a indemnizatiei aferenta concediului de odihna.

Prin urmare, analizand cele anterior invocate, in special din perspectiva platii indemnizatiei de concediu aferenta perioadei concediului de odihna, se pot contura doua opinii:

1. Intr-o prima opinie, prevalenta ar avea dispozitiile art 150 din Codul muncii fata de cele ale OG 6/2007 si ale HG 250/1992, situatie in care indemnizatia de concediu aferenta perioadei de concediu de odihna nu poate fi mai mica decat salariul de baza, indemnizatiile si sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectiva. Conform acestei interpretari, la calculul indemnizatiei de CO se va lua in calcul salariul de baza, indemnizatiile si sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectiva, asadar inclusiv indemnizatia de hrana, neputand fi acordata si separat de aceasta, ca drept distinct de sine stator.
 

2. In a doua opinie, tinand cont de faptul ca OG 6/2007 este act normativ de nivel primar, insa reglementeaza specific domeniul functionarilor publici din sectorul bugetar, prevalenta au dispozitiile art. 22 din OG 6/2007, care fac referire doar la sporuri nu si la indemnizatii. Caz in care indemnizatia de hrana nefiind spor, nu ar putea fi luata in calcul la stabilirea indemnizatiei aferenta concediului de odihna.
 

Pornind de la opinia formulata de Ministerul Muncii, dar tinand cont si de particularitatile legislatiei salarizarii personalului bugetar, pentru a evita eventuale sanctiuni ale organelor de control, apreciem necesar ca anterior includerii indemnizatiei de hrana printre elementele luate in calcul la stabilirea cuantumului indemnizatiei pentru concediul de odihna sa solicitati un punct de vedere caracterizat de la Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale.
Aceasta speta se aplica in mod identic si personalului contractual, dispozitiile cuprinse in OG 10/2008 reglementand similar acest aspect.
 

2. In ceea ce priveste indemnizatia pentru concediul medical, apreciem ca incidenta au prevederile art. 10 alin. (1) din OUG 158/2005, cu modificarile si completarile ulterioare, potrivit carora pentru persoanele prevazute la art. 1 alin. (1) lit. A si B, baza de calcul al indemnizatiilor prevazute la art. 2 se determina ca medie a veniturilor brute lunare din ultimele 6 luni din cele 12 luni din care se constituie stagiul de cotizare, pana la limita a 12 salarii minime brute pe tara lunar, pe baza carora se calculeaza contributia asiguratorie pentru munca.
 

Indemnizatiile mentionate de textele de lege specifice reprezinta valoarea de inlocuire a salariului pe perioada in care nu se presteaza munca datorita concediului de odihna, respectiv a concediului medical.
 

Potrivit art. 7 lit. m) din Legea-cadru 153/2017, cu modificarile si completarile ulterioare, venitul salarial al personalului din sectorul bugetar cuprinde salariile de baza, soldele de functie/salariile de functie, soldele de grad/salariile gradului profesional detinut, gradatiile, soldele de comanda/salariile de comanda, indemnizatiile de incadrare, indemnizatiile lunare si, dupa caz, compensatiile, indemnizatiile, sporurile, majorarile, adaosurile, primele si premiile, precum si alte drepturi in bani si/sau in natura, corespunzatoare fiecarei categorii de personal din sectorul bugetar.

In considerarea acestor dispozitii legale si pentru aceleasi argumente sus-mentionate, apreciem ca indemnizatia de hrana se acorda pentru activitatea desfasurata de salariat, indemnizatia aferenta concediului medical fiind calculata conform dispozitiilor OUG 158/2005, cu o baza de calcul in care este inclusa si indemnizatia de hrana incasata in ultimele 6 luni de salariat, neputand fi acordata si separat de aceasta, ca drept distinct de sine stator.

 

In ceea ce priveste motivele ce exclud salariatul de la acordarea acestui drept, reglementarea legeiuitorului vizeaza depasirea plafonului de 8.000 de lei/lunar aferenta salariului lunar net. Un alt motiv de neacordare ar fi suspendarea CIM pentru concediu fara plata sau pentru alt motiv prevazut de lege, cu exceptia celor pentru care este prevazut de legiuitor acordarea unui venit de inlocuire, cum este cazul indemnizatiei aferenta concediului medical. Reglementarile legale apreciem ca trebuie analizate specific, de la caz la caz, tinand cont de speta exact, unicul motiv de drept care exclude de la acordare fiind cel sus-indicat introdus prin modificarile aduse prin Legea 296/2023.    
 
Un raspuns oferit de catre PortalInstitutiiPublice, in ianuarie 2024. Da click aici pentru mai multe raspunsuri si sfaturi de la specialisti in legislatia muncii si administratie publica.